Calinescu si-a intitulat un capitol din faimosa "Istorie a literaturii"-"Cantaretii ruinelor", referindu-se, desigur, la altceva decat la ce urmeaza sa povestesc eu mai departe. Eu as reformula si as spune: cantaretii pustii ai ruinelor.
Te cuprinde groaza. Ai impresia ca tot ce mai lipseste din peisaj sunt niste gemete infundate si siluetele care ar trece usor dintr-o camera in alta topinde-se in lumina. Peretii curg, la propriu, se topesc sub influenta timpului, a singuratatii, a nepasarii, se inghit pe ei, se mesteca de ani de zile pe interior ca si cand ar vrea sa se ingroape, sa se intoarca din praful si din pamantul din care au fost creati de mainile a zeci de ucenici zidari.
Scena nu e desprinsa dintr-un film, dintr-o pagina de carte citita undeva, candva. Scena e reala. E mai reala decat ar trebui sa fie. Sfideaza bunul simt al realitatii omului nedeprins cu astfel de revelatii bruste si violente. Ruina, mizeria in toate formele ei, dezolarea, pustietatea nu sunt doar simple cuvinte cand vorbesti de Sanatoriul de la Baile Govora, sau mai exact: "Pavilionul central de bai Govora." Aici, imi povesteste tata in timp ce isi plimba privirea ingrozita pe peretii coscoviti, veneau cei bolnavi de astm sau cu alte afectiuni respiratorii, pentru recuperare si tratament. Locul obisnuia sa fie animat, atractia statiunii cu care, desi in ciuda starii in care se afla nu de ieri sau azi, Rm.Valcea inca se lauda, de parca nimeni nu ar mai fi trecut pe acolo de ani de zile si nu ar cunoaste starea reala. Cladirea este acoperita cu o panza ce purta insemnele unei anumite firme de constructii. Se pare insa ca e pregatita de renovare inca de acum un an, asa cum am aflat intamplator de pe
Photodynamics.blogspot.com . Singur, doar un Caragiale napadit de buruieni mai e martorul prapadului.
Ce a mai ramasa din Govora? Din Baile Govora, una din statiunile balenoeclimaterice cu care ne mandrim atat de mult? E pustie, e trista, e imbatranita. Numai Primaria se inalta alba, de marmura, iar langa ea la parterul unui bloc o filiala BRD. In rest, blocuri mai vechi sau mai noi, case aflate intr-o contradictie frapanta. Daca pe una dintre ele sta scris "Cladire periculoasa", altele sunt noi, construite dupa ultimele tendinte si standarde. Doar de la carciuma aflata la intrarea in parc se mai aud acorduri de manele si din cand in cand cate o masina. Toata statiunea seamana cu orasele parasite din filmele western. Nici nu stii ce doare mai tare: nepasarea, situatia in sine? Cert e ca nu te poti duce in Govora fara a pleca de acolo cu gust amar, cu un sentiment de dezgust pentru un sistem ori mai degraba o mentalitate care nu numai ca prefera relaxarea (a se citi lenea) mandriei de a realiza ceva, ci e chiar in stare sa distruga intorcandu-si cele 10 capete hidoase de la fata lucrurilor ce i-au fost date in dar de natura ori Creator.
Soarele va mai apune inca o data peste ruinele din Govora si peste alte ruine dintr-o tara in ruina.
Postări
