Contrast

⊆ 9:42 PM by Oana Chitu | ˜ 6 vorbe »



*** O intentie cat se poate de onorabila...esuata. Etapele unui entry de jurnal intim (prea intim)***

So...maine iau drumul Bucurestiului, din nou. S-a terminat vacanta, gata! the end! kaputt! hasta la vista! pe curand! s.a.m.d

Imi pare rau ca in cele doua saptamani nu m-am simtit suficient de inspirata cat sa scriu mai mult pe blog si sa recuperez perioada de inactivitate, imi mai pare de asemenea rau ca...n-am reusit sa schimb la mine ceea ce imi propusesem, regret ca vacanta asta nu a fost ceea ce mi-am dorit, dar cine stie, poate tot raul e spre bine. In fond, am si amintiri frumoase (desi de data asta le pot numara pe degete) si majoritate includ ciocolata de casa cumparata de la Annabella (a naiba contradictie in termeni). Cred ca cel mai mult timp mi-a ocupat...nostalgia, pozele vazute de o mie si una de ori pe calculator, poze ce au impietrit cu o strangere de pleoapa (intocmai ca Medusa pe sarmanii muritori) momente cu adevarat fericite, cand am crezut (chiar am crezut) ca mai bine de atat nu se putea. Peripetii pe varfuri de munte, focuri de tabara, corturi, raze de soare impungand frunzele verzi ale copacilor, cantecele unor cercetasi, apoi: prima poza impreuna cu el, prima criza de ras, prima plimbare impreuna si restul de zile petrecute in aceleasi locuri dar de fiecare data mai fericiti. Cum sa nu te gandesti la trecut cand sunt atatea lucruri minunate care iti pot ocupa jumatate de zi sau zile intregi: voluptatea pierderii timpului.

N-am pornit sa caut ce se credea pierdut pentru ca ar fi prostesc, ar fi inutil. In realitate...nu am pierdut nimic. Am totul aici, in ridurile de expresie din coltul buzelor, pe filele jurnalului, in replici ramase clasice (pentru noi doi, evident) in gesturi si in gusturi, in mirosuri, in imagini, in culori de verde si albastru. Ce sa vreau mai mult decat sa ma plictisesc o viata intreaga tot admirand aceeasi galerie veche de amintiri, mana in mana cu trecutul?

Dar la naiba cu gandurile fericite, la naiba cu visele si cu amintirile. Cat de repede poti da totul uitarii cand intr-un minut doar ceea ce credeai stabil, ceea ce credeai frumos isi arata fata mancata de carii. Cine imi poate spune care e realitatea? Aia care doare mai tare sau cea in care imi vine sa ma scufund si sa ma patrund de soare? As fi atat de fericita daca pur si simplu m-as opri sa le mai compar, sa ma las sfasiata de cate ori cerul meu perfect e acoperit de nori. Si cine e vinovat? E vinovat cineva? Mai are vreun rost cautarea asta? Parca strig in vant, parca tot ce fac e sa ma tocesc pe o foaie care se incapataneaza sa ramana alba, imacultata. Nu am scris niciun rand si nu voi scrie niciodata ceva care sa faca realitatea asta sa isi schimbe forma. Caut metamorfoze unde nu e potential. Numai un prost, un idealist ar mai indrazni sa-si plece genele visatoare asupra unei ruine. Iar ruina asta e realitatea mea cruda, cea in care ma zbat, cu gust sarat, cea in care am sa ma epuizez pana cand toata esenta se va fi evaporta in aerul neschimbator, mereu acelasi, impasibil, incolor.

Acum, spune-mi tu, nu e trist?


Leapsa si cartile

⊆ 9:53 PM by Oana Chitu | ˜ 0 vorbe »

U, u, leapsa! My first leapsa. Primita de la Tea care "loves life". So..there it goes!

Una: Care este cea mai buna carte citita de tine?
Pfff...nu-mi prea place expresia asta, "cea/cel mai", de asta n-am sa dau un titlu, ci mai multe, in ordine aleatorie: "Colectionarul" de John Fowles, "Lupul de stepa" de Hermann Hesse, "Memoriile postume ale lui Bras Cubas" de Machado de Assis (si cea mai recenta, am terminat-o azi :D) siiii..multe altele

Doua: Ai facut cadouri carti?
Da. (merge atat? :P) Bine, sa dezvolt, da am facut cadouri carti, nu de multe ori. Prefer sa cred ca au si fost citite

Trei: Care este viitorul literaturii?
Viitorul e unul extrem de roz. Cu mine in Facultatea de Litere..putin respect! Serios: Nu stiu daca e vorba doar de cercurile in care ma invart sau oamenii chiar au inceput sa citeasca din nou. Ar fi dragut asa. Cat despre literatura in sine, clasicul nu moare niciodata, iar postmodernismul trebuie sa-si castige drepturile.

Patru: In ce limbi ai citit carti?
Pai..engleza. Si cam atat :P

Cinci: Ce carti "celebre" nu ti-au placut?
Nu am citit "Codul lui DaVinci" din acest motiv, pentru ca era "celebru" asa ca nici nu am mai incercat. Pe langa asta as mai aminti Coelho de la care am citit doar "Alchimistul" si nu m-a cucerit deloc.


6. Ce tara a produs cea mai buna literatura?
Noi! In secolul XVI-XVII, atunci cand englezii il aveau pe Shakespeare si la noi se chinuiau sa scrie niste cronici de curte 8-|. Din nou, nu pot fi de acord cu "cea mai buna", as zice Marea Britanie, Rusia, dar si America de Sud.

7. Iei notite din cartile pe care le citesti?
De regula nu. Doar din alea de critica literara :P

8. Cam cate carti ai citit pana acum?
Eheheeee...cat sa umplu o biblioteca micuta, dar ma uit in jur la alte persoane si imi dau seama ca niciodata nu poti spune ca ai citit "prea multe" carti.

9.Cu ce carti ai dormit in brate de plictiseala?
Cu Calinescu :)), la "Istorie" ma refer. De dormit n-am adormit cu ea in brate, am atipit cu capul pe ea, in scopul de a-mi insusi cunostiintele cat mai temeinic. Dar n-a mers. Nu-i chiar o lectura plictisitoare, are un stil jucaus care imi place tare mult. Dar in shimb pot vorbi despre cartea de Lexic si semantica...intereseaza pe cineva?

10.Ce inseamna cartile pentru tine?
O lumea intreaga. Recent ma gasise pofta de citit in timp ce eram la metrou. Am trait un sentiment ciudat, cand a trebuit sa imi indrept atentia de la carte la trenul care tocmai sosise la peronul. Parca eram straina de realitatea mea obiectiva, palpabila. Recunosc ca am fost nitel derutata.

11.Care este cea mai scumpa carte pe care ai cumparat-o?
Asta nu-mi amintesc, dar consider ca toate cartile sunt valoroase, indiferent de pret (raspuns previzibil)

XII Care este cel mai tare final la o carte citita?
Mie mi-a placut tare mult finalul "Colectionarului" si in general cartile lui Fowles. Nu cred ca are rost sa povestesc, pentru cine nu a citit...incercati si va convingeti singuri ;)

XIII Care este cea mai influenta carte citita de tine?
Influenta in sensul ca o dadusem in paranoia rau de tot :)) cred ca "Cimitirul animalelor" de Stephen King.

XIV Care scriitor te-a influentat cel mai mult?
N-a fost un scriitor, au fost toti intr-o masura mai mare sau mai mica masura.

XV Cat de repede citesti o carte?
Depinde de cat de voluminoasa e cartea, dar si de cat de mare interesul pe care mi-l trezeste. In general, cateva zile, in functie de alte lucruri pe care le mai am de facut

XVI Poate literatura sa schimbe lumea?
Atata timp cat intelegem literatura in legatura cu (pardon) cultura. Literatura, in sine exprima societatea in sanul careia se naste, asa ca...e mai mult vorba de o interdependenta si schimb de influenta. Dar, ca sa fim optimisti, "la naiba, in puii mei": DA!..de ce nu? :P

M-ai nimerit Tea cu leapsa asta ;). Eu ii nimeresc mai departe pe dl. Sergiu :P si Raluca :P.
Spor la leapsa!


Eroina de pe Venus

⊆ 8:30 PM by Oana Chitu | ˜ 0 vorbe »




Femeia, eternul feminin: Venus, mama copiilor vostri, sotia, amanta, businesswoman, "Taranca" lui Grigorescu sau "Galarina" lui Dali, gospodina, prostituata, Cleopatra, Maria din bancurile cu Ion, blonda din bancurile cu blonde. Femeia in multele ei ipostaze. Unii dintre voi (voi barbatii, in mod evident) si-au dedicat cartile..noua, intrebandu-se "De ce iubim femeile?" au compus "Ballade pour Adeline", si-au dedicat poeziile si vietile. Ziceti voi acum daca asta nu inseamna ceva.

Nu, nu sunt o feminista. Ideea ar fi alta. De la Eva incoace, femeia s-a dezvoltat, a crescut, s-a metamorfozat, a trecut de la o etapa la alta. Femeia secolului XXI nu mai este cea plapanda, nu mai este "a damsel in distress" careia trubadurii sa-i cante sub fereastra. Sau cel putin in aparenta. Femeia aceasta moderna s-a transformat in superhero sau vrea sa se transforme. Tineti minte Power Puff girls? sau Catwoman. Sau poate ar trebui sa privim mai in urma, la "Madame Bovary". Oricum ar fi, femeia isi revendica libertatea, puterile pe care in mod misterios le-a cedat la inceputurile lumii, barbatului. Si de unde stim totusi ca nu femeia vana in Comuna primitiva? Oare nu leoaica face toata treaba? Vedeti voi, femeile pe care voi le priviti de sus, de care va indragostiti uneori nebuneste, pe care unii din voi le bat (tot din prea multa dragoste probabil) care in cele din urma v-au dat nastere, mamele voastre si ale copiilor vostri, miresele de la altare si toate pe cele pe care nu le-ati cunoscut...isi cer drepturile. Mhm. E un adevarat protest al femeii supererou. Poate ca fetele care se bat frumos prin filme, poate ca trupele rock cu frontwoman, in loc de frontman si cartile (!!!) despre si pentru femei exprima tendinta asta, exprima o noua etapa a femeii, o treapta pe care o urca in castigarea unui statut.

Stiu ca cei mai carctotasi (sau poate..misogini?) vor considera entry-ul asta o oda adusa femeii. Tin sa va dezamagesc. Nu este o oda pentru ca nu cred in businesswomen cu toc cui si inima de gheata, nu cred nici in Catwoman si cu atat mai putin in Venus. Cred in schimb ca fiecare este dator sa arate ca poate mai mult, sa-si depaseasca o anumita conditie si eticheta pusa pe frunte cu sau fara voia lui. Unele etichete vin din momentul conceptiei din momentul in care la eco ti se zice "o sa ai o/un fetita/baietel". Chestia asta cu lupta intre sexe...face lucrurile sa para atat de simple. In realitate, ele nu sunt deloc simple. Femeia, asa slaba cum este ea considerata, poate fi in definitiv cel mai mare dusman al barbatului si sa dea dovada de o cruzime de 1000 de ori mai mare ca a urangutanului beat care isi bate nevasta pentru ca are chef, asa cum si barbatul cel mai barbat se va amoreza si el in cele din urma si va lacrima amar (e inevitabil). Ceea ce face ca taietura asta care a despartit barbatul de femeie in timpuri imemoriale sa nu mai para atat de definitiva este ambitia care ne uneste si slabiciunea de care dam dovada cu totii, indiferent de ce se afla sub lenjeria intima, fara exceptie. Asadar, nu fac o pledoarie in favoarea femeii, nu o ridic in slavi si nici nu o cobor in Iad, asa cum nici pe demnii purtatori ai numelui de "barbat" n-am sa-i demonizez. Atunci...care e rostul/sensul/scopul?

Sincer...niciunul in mod deosebit. Sunt doar ganduri pe care le aveam ieri in drum spre casa. Cand mergi cu autocarul timp de 3 ore si in casti canta muzica...iti trec multe prin cap)

Noapte buna, baietei si fetite!


ianuarie 2009
martie 2009