Welcome to paranoia land!

" Deci, in orasul Motru, deci politia tine totul in mana, deci domnule, e totul organizat deci".
Asta e una din replicile celor ce li s-a pus microfonul si camera de luat vederi sub nas in micul meu targ de provincie, pe numele sau Rm.Valcea. Intrebati de reporterii de la VTV daca se simt in siguranta in acest oras, trecatorii au dat raspunsuri care mai de care mai colorate. "In principal" (:))) ) oamenii sunt ok cu politia si iar "in principal", tinerii e de vina domne'. Nu am de gand sa ii iau la ochi pe saracii oameni, dar ce aveti bre cu ei? cica "reactii necenzurate", dar macar reporterita o puteti cenzura?

Trecand peste, ca asta a fost frustrarea mea, un subiect (si cu o oarecare legatura cu ceea ce spuneam mai sus) ce a spart tv-ul in ultimele zile a fost crima din Craiova, a carei victima a fost nu mai mult, nu mai putin decat - pregatiti-va-....Caiac (tunete si fulgere). Ok, s-a facut destula valva, s-a batut atat moneda pe faptul ca in Craiova e haos, s-au invartosat organele cum nu s-au mai invartosat vreodata ca deja ma ia cu o oarecare senzatie de voma. Ideea post-ului asta e alta. Vreau sa subliniez o chestiune pe care o spunea si Mihai Tatulici ieri la Realitatea TV, in timpul transmisiunii in direct de la inmormantarea mai sus numitului. Chestiune este urmatoarea: rolul presei in astfel de situatii este altul, este poate unul...justitiar. In loc de inmormantare, ar fi putut pune la cale o ancheta sau ar fi putut macar sa inceteze din a-i atribui lu' neica nimeni Caiac titlul de "interlop". Nu suntem in Sicilia, macar aia au tehnici ca lumea, sunt infiltrati si parainfiltrati, sunt...bazati, ce mai? Comparatia pana la urma nici macar nu trebuie facuta pentru ca vorbim de doua lucruri total diferite si pentru ca nu iau apararea mafiei siciliene sau vreunei alte organizatii de genul asta, dar asa...ca sa fie clara treaba cu "interlopul".

Pe de o alta parte, sunt alti "interlopi" in Romania, care dorm neintorsi in apartamente de lux (unii cica au parte de vapoare cu berbecuti, dar n-as fi asa sigura). Primii se omoara intre ei (daca ar fi dupa mine i-as trimite in exil pe toti cu multi bani si i-as admira macelarindu-se unul pe altul), ultimii "omoara" incetul cu incetul viitorul tarii asteia. Nu spun ca astia de mai joasa speta ar fi baieti mai buni, pentru ca in cele din urma pun in pericol siguranta publica, dar nici atentia asta care li se acorda nu e tocmai buna. Revin si accentuez ceea ce spuneam, in loc sa se mediatizeze si sa se faca un soi de publicitate macabra a vietii "interlope" din Craiova, stimatii jurnalisti si organele sus-puse ale Justitiei ar putea sa preia fraiele, fiecare prin mijloace proprii si cum stiu mai bine si sa incerce ( de ce nu?) o colaborare. Dar atata timp cat sunt alte interese precum rating sau o spaguta "mica" la mijloc..presupun ca asta nu o sa mearga niciodata.

Din orasul celor ce cuvanta cu har la VTV, va salut!

Departe de lumea dezlantuita! Asa m-am simtit si asa a si fost timp de doua zile.

Day 1:Drumul de la Pausa la Stanisoara: crima si pedeapsa (e si normal daca in restul anului ma deplasez numai cu autobuzul si de regula imi petrec timpul stand pe scaun).
Ajunsi la destinatie (poiana Stanisoara adica, desi initial era varful Cozia) scapam de rucsaci si ne lungim pe izoprenele verde cu albastru. De somn nu avem parte, dar linistea de aici face mai mult decat 2 ore bune de somn. Vorba-ceea "o viata ai, si pe aia sa sa o dormi?". Urmeaza in program infulecatul vesnicului pateu si al vesnicului cascaval (Aleluia for that!). Intins cort, mutat izopren dupa umbra care se plimba de colo-colo, poze poze poze...soare mult si iarba verde, un izovoras care susura limpede si racoros . Pace si liniste...si atat. Ah da, si noi doi, deci strangeri de mana si priviri increzatoare in viitorul complicat ce va sa vina.

La cativa metri de noi 13 pustani joaca Lapte gros. Se distreaza impreuna, sunt uniti. Facem pe detectivii si intr-un sfarsit aflam ca vin din Dragasani si sunt mandri cercetasi. Am prins drag de ei vazandu-i atat de prietenosi unul cu celalalt, atat de uniti. Asta m-a facut sa ma gandesc ca poate mai este o speranta in persoanele de genul lor, ca lumea asta nu e un loc chiar asa de rau si ca insule de bunatate si bun-simt inca mai exista.

Seara a venit cu cantecele celor 13 si foc la care am copt porumbi *yummmy*.

Day 2: Se aude cum picura si folia cortului amplifica sunetul. Zambetul mi se topeste imediat intr-o grimasa de ingrijorare, dar el ma priveste increzator si ma asigura ca totul o sa fie bine. Nu ploua atat de tare pana pana sa ies afara a si incetat. Am luat micul-dejun cu gandul la ziua precedenta si incercand sa trag cat mai mult de timp, sa nu plecam atat de repede de acolo. Intr-un final insa trebuie sa ne facem bagajele si sa pornim inapoi spre oras. Alegem varianta Turnu. Pe drum facem mult poze, profitand de ocazie sa ne odihnim caci drumul cand urca cand coboara si asta e destul de obositor. La manastirea Turnu atmosfera e neschimbata. Locul e frumos, intre creste de munti, dar nu simt ca as poposi in curtea unei manastiri, ci mai degraba vizitez un obiectiv turistic care ofera ca bonus si slujbe de sfintire a masinilor nou achizitionate.

In final plecam spre gara. E foarte cald. O "mama" si doi copilasi stau pe sinele de tren asteptand cine stie ce. Fetita are in jur de 6 ani si, ca si fratiorul ei mai mic, este tunsa extrem de scurt. Nu poarta palariute si ma intreb ce fel de mama si-ar tine copiii asa? Fetita imi cere putina apa si le-o dau pe toata.Murmura un "multumesc" si raman cu inima indoita. Atatea sperante, atatia copii buni si atatea vieti irosite din cauza unori animale care au stiut doar sa dea nastere unor fiinte neajutorate si apoi sa le trateze ca pe vite. Apoi imi devine din ce in ce mai clara diferenta dintre mine (noi) si ei. Am aproape tot ce imi doresc sau in definitiv...am o sansa reala sa lupt cu adevarat pentru ceea ce imi doresc, pe cand ei... Ei traiesc intr-o singura realitate, cunosc doar o varianta, cea a parintilor alcoolici care ii trimit la cersit si care nu le-au spus niciodata o vorba buna. Cum ar putea copiii acestia sa se ridice din noroi, sa se scuture de glod si sa isi croiasca un viitor mai bun? E adevarat, unii reusesc Dumnezeu stie cum. Sunt poate cei extrem de norocosi, dar restul sacrificati? Restul in fiinta carora se pierd nestiute de nimeni talente, ganduri, vise, sperante? Pe ei cine ii salveaza?

Trenul vine, plecam si odata cu el lasam un urma doua destine cu care nu ne vom mai intersecta vreodata.
Orasul ma sperie. E galagie, sunt oameni grabiti, oameni uratiti de ura, oameni incruntati, oameni care nu mai seamana a oameni si nu vreau sa fiu aici acum, astazi, maine. Vreau sa ma intorc in poiana noastra verde, sa fac cu ochiul soarelui si sa simt ca acolo imi e locul.

Vreau inapoi!

Dupa o lunga si chinuitoare lipsa de inspiratie revin azi si va arat asta :
un cetatean mai inspirat si-a folosit unealta de scris si a adaugat veriga lipsa lantului de neuroni, cam rataciti de felul lor :)). Holy Grammar, o liniuta abia vazuta, facuta cu pixul leaga in sfarsit S-ul de A.
Multumesc pe aceasta cale celor ce in momentele in care am impresia ca nu se poate mai rau, imi demonstreaza ca se poate si mai nasol de atat si celor ce isi scot pixurile in avantul lor mai mult sau mai putin justitiar (intelegeti ce vreti).

Pe de o alta parte, ieri am fost la film (a se intelege "cinema") caci in sfarsit, dupa 2 sau 3 ani de cand s-a inchis Cinema Modern si s-au inceput lucrarile la noul sediu al Teatrului de Stat "Anton Pann" (nu s-au terminat nici acum) a fost infiintat noul Cinema Ostroveni. Aer conditionat, fotolii comode, curat si miros de nou, incomparabil mai comod si modern decat "Modernul" pe unde misunau soarecii si stateai pe scaune in care cu usurinte iti puteai rupe hainele (it happend to me). Pretul unui bilet la matineu este de 5 lei si seara de 8 lei. Merita pe deplin, avand in vedere ca aceleasi preturi erau practicate si in trecut, iar conditiile nu se pot compara.

Din pacate sala este mult mai mica, desi atmosfera este intima si primitoare. Un alt dezavantaj ar fi faptul ca se afla amplasat in cartierul Ostroveni si deci, e mai mult un cinema de cartier, din pacate si singurul.
Momentan ruleaza "Indiana Jones si Regatul craniului de cristal" si va urma " Incredibilul Hulk".

Avem cinema fratilor :) asa ca mai lasati naibii pirateria :P. Go see the wonder si..vizionare placuta!

Daca tot am inceput seria videoclipurilor si a filmuletelor..ei bine, sa o si continui.
De data aceasta, nu un music-video, ci un scurt metraj a la Tim Burton ( yeah, I like him). Povestea unui copil tulburat (cam ca mine asa :)) ), Vincent, pe numele sau, care se crede...daaar, de ce sa nu urmariti povestea.
Deci, dupa cum urmeaza, asadar si prin urmare, enjoy!

Doamne, mare ti-e gradina!!! Pe Realitate vorbesc despre cizmele si respectiv balerinii celor doua Lenute de la capitala: Basescu si Udrea.

Progenitura cea din urma a lu' Baselu' fu domne la inundatii, printr-un catun vai mama lui, cu noroaiele pana la gat, cu cizme ultimul racnet si astia de pe Realitatea gasira in asta un subiect numa' bun. Ma da' rai suntem noi, manca-i-ar mama pe ei sa-i manance! Cealalta blonda (da, cealalta, Lenuta nr.1 e doar level 1, nr.2 e blonda si la propriu si la figurat) se incalta nenicule cu o pereche de balerini a la Cenusareasa si ce sa vezi? o lua si ea la pas prin noroaie. Pai sa nu-ti vina sa le mananci?! Adica, ce alt om, mai altruist, mai bun, mai delicat, mai daruit, mai generos (ma-ntelegeti) ar fi fost capabil de un asemenea gest? Cum sa iti sacrifici tu ale mai buna incaltari doar pentru a fi alaturi de sufletele chinuite din zonele inundate? Uitati-va la fetele lor, in ziar, pe unde le gasiti in aceste ipostaze, nu-i asa ca se citeste sacrificiul pe chipurile lor? Sau poate le strang cele trebuincioase umblatului? Asta va ramane un mister.

In alta ordine de idei, the made my evening. Oh yeah girls, dati-le bice, la mai multe!!!!

Neeext, venind spre casa, am trecut milimetric pe landa o bacnota de 50 de lei :|. Ghici ce? Nu am luat-o. A dat cinstea in mine si da, merit un premiu, ok?

Si in final, daca sunteti prin/din Valcea si aveti drum pe langa magazinul Cozia, veti vedea un panou marisor acolo unde obisnuia sa fie parcarea de taxi care anunta ca aceasta SA mutat (got it?) nitel mai jos, la Magazinul copiilor. Am tras si o poza, dar nu am cablu de date la telefon, asa ca mai aveti de asteptat ca sa vedeti minunea, dar pentru cei din minunatul oras, puteti merge la locul cu pricina si sa constatati cu ochii proprii.

Gata cu aberatiile din lumea celor ce nu cuvanta, fie ei "balerinii imbecili" sau statii de taxi care SAU mutat.
Va salut, manca-v-as cizma voastra!

In ton cu starea mea de spirit, desi nu m-a parasit iubitul si nici nu mi-am infipt cu sete cutitul in cineva (cu toate ca ... heh ). Here it goes, o melodie superba ( zic eu), de pe acelasi album cu "Where the wild roses grow": "Murder Ballads" al lui Nick Cave si The Bad Seeds. Enjoy!

Get down, get down, little Henry Lee
And stay all night with me
You won't find a girl in this damn world
That will compare with me
And the wind did howl and the wind did blow

R:La la la la la
La la la la lee
A little bird lit down on Henry Lee

I can't get down and I won't get down
And stay all night with thee
For the girl I have in that merry green land
I love far better than thee
And the wind did howl and the wind did blow
R:
She leaned herself against a fence
Just for a kiss or two
And with a little pen-knife held in her hand
She plugged him through and through
And the wind did roar and the wind did moan
R:
Come take him by his lilly-white hands
Come take him by his feet
And throw him in this deep deep well
Which is more than one hundred feet
And the wind did howl and the wind did blow
R:
Lie there, lie there, little Henry Lee
Till the flesh drops from your bones
For the girl you have in that merry green land
Can wait forever for you to come home
And the wind did howl and the wind did moan
La la la la la
La la la la lee
A little bird lit down on Henry Lee

De-a lungul timpului am acumulat suficiente frustrari, dezamagiri, putina invidie cand am vazut ca tot ce intreprind e cam..degeaba, cat sa intru in viata asta noua care ma asteapta cu o gandire de om obosit pana la ultimul neuron. La capatul autostrazii ma asteapta viata asta care ma sperie.

Incerc cu toata forta sa imi spun ca bla-bla-ul ala despre "cheia succesuui" care este optimisul si, ma rog..stiti voi, este adevarat. Serios, chiar vreau, dar de ce bla-bla-ul meu nu da si roade?! Ha?! Poate D-zeu are un alt plan pentru mine =))). Da, cu siguranta, desi as aprecia daca mi l-ar si comunica prin intermediul undelor electromagnetice sau de care vrea barba lui. Ma opresc uneori din activitatea pe care o fac (ex:..taiatul cartofilor) si trebuie sa imi pun ordine in idei pentru ca altfel nu ma pot concentra. Am impresia ca acolo in c(g)reierasul meu se afla o mana care scrie ce ii dictez eu, numai ca uneori, mana oboseste ori face greseli de ortografie si atunci trebuie sa mototoleasca foaia si sa o ia de la capat cu totul. E obositor sa imi tot fac ordine in ganduri, sa tot dictez niste fraze pe care le-am mai dictat. E ca si cum m-as fi blocat in sensul giratoriu (ca blonda, singura diferenta e ca sunt departe de a fi blonda) . Imi vad idealurile si timpul tracand prin fata ochilor si nu stiu ce sa fac sa le prind din mers. Incerc rute ocolitoare (ca sa pastrez tema rutiera), dar tot degeaba, vidul e vid, viteza e prea mare. Mai am si o alta curiozitate: de ce unora le este asa usor sa aiba ce-si doresc, iar altii trebuie sa lupte, sa faca sacrificii pe care in mod normal nu le-ar face? Pentru ca viata e nedreapta. Si, da probabil asta e realitatea. Dar nu stiu cum se face ca teoria asta de 2 lei nu ma face pe mine sa ma simt nicicum mai bine, desi uneori afisez un ranjet ironic de atotstiutoare. Adevarul e ca in adancul sufletului caut inca solutii, cauta inca explicatii si inca ma chinuie gandul nedreptatii asteia. Cand am sa devin oare imuna? Cand imi voi invata lectia? Si mai ales, de ce trece timpul asa greu cand nefericirea umbreste cele cateva ore de veselie, de iubire, de tandrete? Dar asta e ca si aia cu reclama la D. Oetker. La naiba cu intrebarile. Fapte, Oana, fapte.

Noapte buna si drum cu prioritate!